Veni, vidi, vici

Cei mai mulţi ar zice că sunt prea multe schimbări. Şi prea dese.

Dar lucrurile vin şi pleacă în viaţă. Nu se întâmplă când vrei cu ardoare, când ai mai mare nevoie ci atunci când trebuie să se întâmple, când te aştepţi mai puţin. E testat, e adevărat, nu e doar un mit. Viaţa nu e un calcul matematic.

Am venit, am văzut, am învins.

Am cunoscut oameni, am învăţat lucruri, mi-am reafirmat principii, am înţeles că nu toate ideile prind contur.

Am înţeles că în profesia asta, în cadrul unui grup eşti un simplu actor. Mi-am îndeplinit un rol aici, aşa cum am putut mai bine. Şi tot aşa cum am venit eu, au venit şi vor mai veni şi alţii care vor îndeplini acelaşi rol, dar poate într-o altă partitură determinată de context, compatibilitate, răbdare... Consecinţa ar fi că oamenii se înlocuiesc unii pe alţii.

Nimic mai fals! Un om nu îl înlocuieşte pe altul. Oamenii nu sunt mărfuri. Sunt suflete, au personalitate proprie. Oamenii sunt diferiţi. Preiau activităţile unora altora, dar nu îi pot înlocui.

Am învins, am avut însă şi eşecuri.

Nu îmi pare rău de scurta incursiune. Timpul s-a scurs cu repeziciune, mi-am intrat repede în rol, am fost, acum urmează o altă poveste. O nouă poveste. O nouă provocare. Un rol nou...