Pierderea identităţii - indiferenţa ca stare vegetativă

Probabil că te întrebi cine e ăsta să îmi explice cum stă treaba la nivel psihologic. Cam ai dreptate. Un neica nimenea.

Stau şi mă gândesc. Ce înseamnă viaţa asta? Parcă ar trebui să fie un şir de evenimente care să producă sentimente care mai de care mai diversificate. Din diversitatea asta ar trebui să avem multe emoţii şi stări mai frumoae, mai urâte... Impresia de acum e că lumea fuge de sentimente ca de dracu în indiferenţa lor. Ca un sistem de apărare al unui sistem bolăvicios, deficient.

Nimeni nu vede mai departe de egoismul lor. Vor să le fie lor bine şi atât, justificat până la un anumit punct. Prieteniile sunt de conjunctură. Oamenii sunt de conjunctură. Şi atât în rest e oboseală, e foame şi e concertul lui Florin Salam!

Oamenii din ziua de azi fug de angajamente, de frica de a fi loviti. Vor sa loveasca ei primii ca sa fie siguri ca ei sunt cei care ies cu fruntea sus.

Şi printre toatea astea vreau sa fac o invitaţie tuturor acelora care sunt interesaţi de muzică bună: fraţilor vine Bryan Adams în România în parcul Izvor Sâmbătă seara. Eu zic că merită. Veniţi pentru că e unul din marii artişti fenomenali pe care nu oricine are şansa să îi vadă pe viu într-o viaţă.