O flegmă pentru Teodora

Ieri a fost o zi în care am înţeles de ce ne merităm soarta: pentru că fie că am votat sau nu alegerea o reprezintă nişte labagii. În definitiv, în campanie apăreau în calitate de candidate la funcţia de premier trei nume cu şanse: Mircea, Călina şi Teodora.

Ieri am aflat că de fapt era vorba de Boca. Atâta mojiciei, mârlănie şi dispreţ nu cred că vom mai vedea prea curând. După ce s-au pişat pe încrederea noastră, aliindu-se între ei (PD-L şi PSD), ieri am văzut că un anume candidat desemnat la funcţia de premier şi-a bătut joc de NOI pentru a doua oară în decurs de 4 ani: "i-a spus pa pa mamei lui". Era fată mare, de măritat. Toţi flăcăii o curtau şi o doreau. Spiritul ei candid l-a determinat să le spună flăcăilor să se dea la fetele ceva mai tinere ca ea.

Fata asta nu era o fată ca oricare alta. A făcut menajul la Banca Mondială, a generat lacrimi de durere sfruntate unui Preşedinte şi acum ne spune că e prea bătrân. Păi eşti mă! Da, acu te-ai prins?

Sunt atâtea scenarii. Mi-e scârbă de asta. Un alt Mircea spunea că nu există regii ci de fapt ăştia chiar nu sunt zdraveni la cap, sunt dilii. Dincolo de adevărul metaforic, pentru că până una alta oamenii ăştia au probleme cu capul, e clar că au fost făcute nişte calcule. Fie Teodora s-a ruşinat când a văzut cabinetul format şi că urma să fie doar executantă, fie e fricos, fie asta era programat dinainte. Optez pentru ultima variantă. Lucrurile păreau prea bine aranjate.

În cenuşiul ăsta cotidian, Teodora s-a pişat pe noi! Bătrânica asta parcă se întoarce mereu, mereu din cămăruţa de alături şi presară puţină magie în încăpere şi apoi pleacă şi se pişă pe noi.

În rest nu uitaţi să faceţi drumeţii în munţi şi să închideţi televizorul la o oră după ce l-aţi aprins, pentru că, nu-i aşa, nu vreţi să ajungeţi ca ei?