Tranchilizat

Te-am simtit departe de mine. Aveam nevoie de tine sa fii langa mine asa cum m-am obisnuit eu cu tine in ultima perioada. Sa ma minti ca e bine si ca va fi si mai bine. Aveam nevoie doar de un sfat si atat. Nu eram restabilit pentru a recepta motivele care au condus la acea lovuitura puternica.

Poate ca ai fost un pic intaratata impotriva mea. Te-am simtit rece si fara acea mixtura de energie pozitiva, sustinere si generozitate proverbiala. Nu mai imprastiai increderea aia in ceea ce va veni. Am simtit cum tot ce spuneai ma loveste, ma pune la zid, ma trage la raspundere pentru ca in final sa ma rapuna.

Poate ca ai dreptate si imi insusesc o anumita stare de beautitudine, plafonare. Sa nu vina cineva sa imi spuna ca nu pun suflet in ceea ce fac. Si cu o siguranta determinanta. Totul pana la dreptate. Nu-mi ia nimeni serile pierdute si orele tarzii de ajuns acasa inapoi (i le-as da cu multa bucurie). Nu am sa pup funduri, am sa razbesc astfel cum am facut-o mereu, de unul singur, prin propriile forte. Acolo unde ma va duce drumul asta, acolo am sa o apuc.

Aveam nevoie de un alt fel de sfat. Am intrat intr-o discutie care depasea obiectul discutiei, si desi sunt convins ca nu ai intentionat sa ma demoralizezi, ai reusit asta. Oricum mai mult decat in acea zi fatidica.

Nu am simtit nimic constructiv pentru ca nu avea legatura directa cu sfatul in privinta caruia iti cerusem opinia. M-am intristat, poate mai degraba la nivel irational.

Sa nu uiti niciodata: atunci cand cineva e lovit, nu mai da si tu.
E o regula a moralitatii!