Pierderea identităţii - indiferenţa ca stare vegetativă

Probabil că te întrebi cine e ăsta să îmi explice cum stă treaba la nivel psihologic. Cam ai dreptate. Un neica nimenea.

Stau şi mă gândesc. Ce înseamnă viaţa asta? Parcă ar trebui să fie un şir de evenimente care să producă sentimente care mai de care mai diversificate. Din diversitatea asta ar trebui să avem multe emoţii şi stări mai frumoae, mai urâte... Impresia de acum e că lumea fuge de sentimente ca de dracu în indiferenţa lor. Ca un sistem de apărare al unui sistem bolăvicios, deficient.

Nimeni nu vede mai departe de egoismul lor. Vor să le fie lor bine şi atât, justificat până la un anumit punct. Prieteniile sunt de conjunctură. Oamenii sunt de conjunctură. Şi atât în rest e oboseală, e foame şi e concertul lui Florin Salam!

Oamenii din ziua de azi fug de angajamente, de frica de a fi loviti. Vor sa loveasca ei primii ca sa fie siguri ca ei sunt cei care ies cu fruntea sus.

Şi printre toatea astea vreau sa fac o invitaţie tuturor acelora care sunt interesaţi de muzică bună: fraţilor vine Bryan Adams în România în parcul Izvor Sâmbătă seara. Eu zic că merită. Veniţi pentru că e unul din marii artişti fenomenali pe care nu oricine are şansa să îi vadă pe viu într-o viaţă.

Plăcerea de a vorbi tâmpenii

"Dacă pierdem în Feroe şansele de calificare sînt compromise!"

Există în spaţiul ăsta mioritic atâţia oameni care nu au ce face şi preferă să vorbească. Tâmpenii, fără îndoială.

Dacă înainte de meciul cu Lituania se tatona terenul cu idei de genu' Lituania e o echipă bună, acum Lituania chiar e o echipă bună. Pentru că am făcut noi asta.

Recunosc din start că nu am văzut meciul. Însă departe de ceea ce s-a întâmplat efectiv în teren cred că declaraţiile oamenilor implicaţi sunt cel puţin incalificabile. Iar pragmatismul scorului dintre România şi o mini-echipă de fotbal îmi dă dreptul să comentez.

România pierde primul meci din calificări în faţa uneia din echipele inexistente ale Europei cu 3-0 la Cluj. Este o umlinţă pe care nu cred, că un om de rând o poate înghiţi, asta în condiţiile în care oamenii din peisajul ăsta nu au aşa multe motive de bucurie şi atunci recurg la micile plăceri ale vieţii care devin iată, amărăli.

În primul rând apare acest mereu stăpân pă situaţie, nesimţitul principal, coach-ul care zice că "Nu ne-am făcut de râs" şi apoi continuă "Dacă nu ne revenim, vedem mondilau' la televizor", şi aş adăuga eu, "iar!". Domnule, nu suntem proşti, deşi îngâmfarea ta pare să aducă asta. Ştim, vedem. Mai grav e că din cauza ta se întâmplă asta!

Apoi apare un mare jucător de fotbal romând la rampă. Joacă la Sahtior şi vrea să ne înveţe şi pe noi ăştia, profanii, că, de, nu ne pricepem: "Dacă pierdem în Feroe şansele de calificare sînt compromise!".Băi simpaticule, cum poţi să îţi pui problema că pierdem cu Feroe? Nu pot să înţeleg.. realmente FEROE???????? Tu îţi dai seama ce tâmpenie ai zis? Păi să faci egal cu Feroe te desfiinţează total! Să iei bătaie de la o echipă care în doi ani are vreo 2 victorii?Domnule....mi-e rusine să te consider fiinţă...

De altfel întreaga problematică cu pusul acestei probleme mi se pare tristă. Că sunt echipe bune...Da, golurile pe care le-au marcat blonzii liuanieni sunt întradevăr de kinogramă, dar asta nu înseamnă neapărat talent. Înseamnă o echipă muncitoare care face totul pentru un rezultat bun. Şi ei şi-au întrecut cu mult performanţa. Pentru că au putut profita.

Cred că a venit momentul ca băiatul ăsta de la naţională să se retragă să lase loc unui alt om care să aibă măcar obiectivitatea să recunoască că ECHIPA NAŢIONALĂ S-A FĂCUT DE RÂS SUB COMANDA LUI!!!!!!

Există un moment în viaţa fiecăruia când trebuie să ştie să se retragă. Şi asta e o zicală universal valabilă indiferent de timp şi spaţiu, indiferent de domeniul de activitate, de evenimentele din viaţă. Există întotdeauna un moment în care o poţi face cu multă demnitate.

Domnule, recunoaşteţi greşelile şi pleacă. Nu avem nevoie de tine! Vrem un om cu bun simţ! Ne-ai demonstrat că s-a pierdut undeva pe drum...

Să îi spunem la revedere!