Extremism, radicalitate, schimbări bruşte de opinii...

Calităţi necesare = încredere + echilibru

Motivare. îmi propun să scriu despre situaţii trăite direct sau indirect, despre situaţii lamentabile, obscure, la limită...Mă întreb care sunt calităţile pe care trebuie să le aibă un om ideal? Sau mai bine zis ce trebuie să aibă un om pentru ca el să tindă spre perfecţiune? Pentru că, la un anumit nivel toţi vrem maximum, eficientizare şi desigur perfecţiune. Îmi vei spune, bineînţeles, că nu există perfecţiune. Ştiu asta, deşi, în mediocritatea mea îmi e greu de admis. Dar, diferenţa dintre oameni o face dorinţa de a fi mai bun, mai perfecţionist. Nu întâmplător am folosit verbul a tinde. Pentru că deosebirile între oameni se fac tocmai prin faptul că unii tind mai mult decât alţii spre suprem.

Preambul. Şi totuşi, care sunt aceste calităţi?
Eu cred că baza lor este dată de 2 elemente esenţiale de la care se dezvoltă restul.
Este vorba de încredere şi echilibru. Poate că sunt 2 cuvinte pe care, acum când le citeşti, nu îţi spun mare lucru - încă 2 cuvinte alăturate de un bou care n-are ce face. Îţi propun o introspecţie. Încearca să îţi imaginezi viaţa fără cele 2 calităţi.

Încrederea. Îmagineazăţi un univers lipsit de încredere în tine. Lipsit total. Ţi-ar fi frică să ieşi pe stradă pentru că ar da maşina peste tine. Ţi-ar fi frică să joci la loto pentru că ai putea câştiga. Ţi-ar fi teamă de tine! Dar atenţie am spus încredere nu îngâmfare. Deci o încredere moderată - modestie. Asta ca să anticipez ceea ce va urma - echilibrul.

Echilibrul. E drept sună foarte abstract. Echilibrul cuprinde multe aspecte ale vieţii cotidiene. Echilibru e atunci când, ai două situaţii contradictorii şi găseşti o situaţie de mijloc. Eşti în echilibru atunci când eşti împăcat cu tine, când ai pe acel cineva lângă tine să te înţeleagă, să îl înţelegi şi să îţi amintească acel bine pe care i l-ai făcut tu, cândva...Echilibru înseamnă până una alta, câte puţin din fiecare. Este stabilitate, este linişte, este armonie, este un raport just între două situaţii contradictorii. Eşti un om cumpănit atunci când, având de ales între 2 situaţii obscure, în contradicţie, ai puterea de a alege o cale de mijloc. Din punct de vedere filozofic, teoria echilibrului presupune că, în mecanismul procesului dezvoltării, esenţială este starea de echilibru între obiectul în dezvoltare şi mediul ambiant. Este abstract, e drept. Dar poate că obiectul este omul iar mediul abiant sunt celelalte persoane cu care el, omul nostru, interacţionează. Ce zici? Pare firesc? Este o concepţie în concordanţă cu ce susţin eu. Apoi, că tot vorbim de echilibru vine o discuţie interesantă.
Un om care îşi schimbă părerea brusc, poate fi unul care tinde spre echilibru? Am trăit recent o astfel de situaţie. Am să o exprim pe scurt. Timp de 2 zile ai conturată o opinie şi peste noapte nu numai că îţi schimbi părerea dar ea este contrară total. Este vorba de o părere referitoare la o altă persoană. Adică iei o decizie inversă. Una finală, definitivă, irevocabilă. Cum vrei să îi spui. În situaţia în care acea persoană nu a greşit ceva. Dar cât de importantă poate fi importanţa anturajului? Evident, este esenţială. Dacă un om vine la tine şi te minte frumos, eşti al lui. Dacă vine altul şi este sincer şi obiectiv...la revedere. Este oare corect să nu ai dreptul la o şansă din partea aceluia care ieri îţi era prieten şi apoi, în urma unei discuţii cu un personaj din anturaj îşi schimbă părerea? Nu ar trebui să ai dreptul să ataci decizia? Nu e corect să ai ambele păreri înainte de a lua o decizie?
Şi dacă tot am ajuns aici, uite încă ceva de meditat. Dacă afli ceva ce crede cineva despre tine, dintr-o altă sursă decât interacţiunea ta proprie cu acel cineva, îl crezi şi începi să îl urăşti? Indiferent cât de sigură e sursa. Nu cauţi să înţelegi ceea ce a gândit când a zis ce a zis, nu încerci să afli punctul lui de vedere? Îi dai direct peste ochi, astfel încât să nu ştie ce l-a lovit? Pentru că, pentru el, e clar, e un lucru rău, nu ştie că tu îl cunoşti.

Procesul ăsta de introspecţie pe care ţi-l propun presupune să priveşti aceste 2 aspecte la tine şi la ceilalţi. Dar la tine nu vei fi suficient de obiectiv, doar e vorba de tine! Gândeşte-te la câteva din persoanele din jurul tău. Cât de mult li se potrivesc cele 2 calităţi? Cât de mult tind ele spre idealism? Cât sunt ei de dezechilibraţi şi de neincrezători?

Sinceritatea? Acestor două elemente li s-ar putea adăuga şi sinceritatea. Nu sunt convins că mulţi dintre voi credeţi în calitatea asta pentru idealism. Cred că aici depinde mult de la om la om şi de la personalitate la personalitate. Este însă o calitate care, raportat la mine, o spun cu toată tăria că joacă un rol esenţial în personalitatea celui cu care interacţionez.

Opinia mea? Nu e o simbioză între echilibru şi încredere. În mare parte cine e încrezător nu mai e echilibrat pentru că trece în extrema cealaltă. E ceea ce se numeşte extremism. Oamenilor le place să treacă deseori peste limită. Să împartă lucrurile în bune şi rele, în frumoase şi urâte. Şi de aia cred ca echilibrul te face să trăieşti mult, dar mai ales bine.

Ce crezi tu? Ai încredere în tine, eşti echilibrat? Ţi se întâmplă des să îţi schimbi de pe o zi pe alta total părerea? Îţi trebuie şi alte calităţi să devii ideal?

P.S. Fac un apel la înţelepciune, raţiune şi cumpătare!

Conjugarea verbului a fi - Marean

CV Marean Vanghele

Nimic nu poate fi mai frumos şi mai senzual decât... un documentar despre Marean pe un fundal antologic: Simply the best şi We are the champions!

Vanghelie Almanahe

Tâmpenii la dansez pentru tine

1. Am impresia că stai cu Liviu pentru că îi place de Adi! [F.P.]
2. Care e ping-pongu'? Ăla cu mingea aia mică? [C.P.]
3. Ce-ţi face mocheta? De ce te-ai inundat? [C.V.(f)]
4. Am scos-o afară că trebuia să iasă! [n.r. C.P.M.] [C.P.]
5. Am cercopitat mai repede ca calu'! [L.V.]
6. Am adunat-o pe noua colegă de cameră şi am făcut şedinţă. Am adunat-o pentru că era împrăştiată. [A.B.]
7. Îmi cer scuze de dumneavoastră cine sunteţi? Sunteţi mama domnului expert? Şi nu ştiţi numărul de telefon al fiului dumneavoastră? [A.I.S.]
8. Nu sunt claustrofobică! [I.P.]
9. Mă găsiţi pe blog! [E.B.]
10. Tu pe unde stai? [E.U.]
Eventual o să o iau pe străduţa asta! [R.Ş.]
11. Se face anual: ţi le unge, ţi le gâdilă! [n.r. service termopane] [C.F.]
12. Decatlon 40 Km în genunchi! [O.D.]
13. La peştele răsturnat! [n.r. taie crapu] [A.S.]
14. Şi eu am râs cu voi. Păcat că m-am udat!
15. Rezumatu ăsta de maşină? [n.r. Smart] [A.B.]
16. Kapiemgi! [n.r. K.P.M.G.] [centralista de la taxi]
17. Cine era? [M.O.]
Număr necunoscut! [A.R.]
Scria număr necunoscut? [M.O.]
Nu. Scria un număr! [A.R.]
18. Aaa baftă frate. Am uitat că ai examen. Vedeam că te uitai lung la mine când ai plecat dar nu stiam ce astepti :) [C.D.]
19. One way to find out! [A.S.]
Da. Bagi mâna în priză şi citeşti pe contor! [L.V.]
20. Auzi dar in referat ai scris chiar la subiect aşa sau ai mai bătut câmpii? [E.U.]
Ooo. Da cât am bătut la ei. A fost o luptă cruntă! [L.V.]
21. E o curcă avortată în cupotorul cu microparticule, faţă de monument ostoit! [L.V.]
22. Iar citeşti mă din din DEX, ca popa din biblie? [A.S.]
Nu mă, curvă sădită în grădină! [L.V.]
23. Sunt rari rata'ii care scriu dă dreptul de autor în dreptul comunitar!
24. Irina Logout! [n.r. Irina Loghin]

Apogeul prostiei

La Poştă. 19.01.2008. Vreau să ridic un colet. În spatele meu o doamnă. Dialog între Poştăriţă şi doamna respectivă:
- Al dumneavoatră e coletul ăla cu mâncare?
- Da!
- S-a stricat şi miroase. Da ce e în el? Carne?
- Da, carne!!!!
- Trimiteţi carne prin Poştă???
- Păi mi-o trimite de 15 ani, dar de fiecare dată ajungea în 2 zile. Niciodată nu a făcut 6 zile!
- Eu sunt şi avocată! Şi e vina dumneavoastră: dacă prestaţi un serviciu vă asumaţi riscurile!

Şi de aici ceartă ca la uşa cortului. Un pasaj extras ca din filmele cu proşti. Să trimiţi carne prin poştă e un exemplu de om cu un ridicat simţ al umorului. Dar sigur că oamenii au o cantitate mare de creativitate şi aici nu cred că, noi românii stăm prost. Până la urmă, în ţara asta se fură capace de canal şi, bineînţeles şine de tren.
Apoi să te cerţi cu poştăriţa că ţi-a ajuns ţie coletu' mai târziu ca în alţi ani e un alt semn de inteligenţă care l-ar surclasa până şi pe Einstein. Că vorba aia, poştăriţa aia a cărat carnea ta cu maşina din Botoşani până în Bucureşti! Iată un aspect pe care îl întâlnesc la fiecare pas. Nu te cerţi cu femeia de serviciu că primaru' nu ţi-a semnat un act ori cu registratorul de la Primărie pentru că lucrarea ta nu a fost terminată. Oamenii uită mereu că trebuie să se adreseze direct celui care l-a neglijat. Acela este personajul asupra căruia ar trebui să se răsfrângă înjurăturile;)

Şi totuşi să TRIMIŢI CARNE PRIN POŞTĂ...................................................Şi vorba aia unii o fac de 15 ani:|

Megastar în România

Megastar în USA

http://www.220.ro/Femeia_la_volan-41950.html

Linkul prezintă realitatea astfel cum este ea în anul 2008. O secvenţă reală şi tristă de viaţă: p femeie la volan care...

Şi totuşi...e Valerian Stan

Nu ştiu dacă domnul Valerian Stan a dat search pe google şi a citit opinia mea Trădare să fie, dar să o ştim şi noi cu privire la Decizia Curţii Constituţionale, însă, aseară, la Sinteza zilei el a atras atenţia asupra contradicţiilor din decizia sus-menţionată.
Aşadar, în lumea în care trăim doar o persoană cu notorietate a fost în stare să citească o decizie. Pentru că nu presupune să ai cunoştinţe juridice. Trebuie doar să ştii să citeşti şi să înţelegi ceva din asta. Cu alte cuvinte, nu avem jurnalişti ci numai specimene care ştiu să ia, per se, ştirile de pe agenţiile de presă şi apoi să le comenteze. Tocilari să le zicem. Nu vor să îşi pună mintea la contribuţie. Nici vorbă de documentare!!!!
Apoi, între parlamentari în special există o serie de persoane cu studii juridice. Chiar nici unul nu a sesizat contradicţia? Cu atât mai mult cu cât nu cred că trebuie să te afli de o parte a baricadei sau de alta din punct de vedere politic ca să ai interesul să evidenţiezi asta...
Oricum, felicitări domnule Valerian Stan. Vă declar al doilea om de valoare, în ordine cronologică după Cătălin Tolontan.

În rest, aplicăm motto-ul lui Mircea Badea.

Trădare să fie, dar să o ştim şi noi

Înainte de a fi o dispută politică ori juridica, ea este o dispută a unor argumente delăsătoare. Este vorba de controversa privind emiterea decretului de numire în funcţie a ministrului justiţiei de către Preşedinte.
Există o decizie a Curţii Constituţionale nr. 356/2007 care aparent ar trebui să soluţioneze incertitudinea. Decizia poate fi găsită pe site-ul Curţii constituţionale www.ccr.ro
Sintetic, decizia spune următoarele:

" Preşedintele României nu are drept de veto faţă de propunerea primului-ministru, ci are dreptul de a verifica corespunderea pentru funcţie a candidatului şi poate cere primului-ministru o altă propunere de candidat la funcţie. În toate cazurile respingerea candidaturii trebuie să fie motivată.
În exercitarea atribuţiilor prevăzute de art.85 alin.(2) din Constituţie, Preşedintele României nu are un drept de veto, dar poate cere primului-ministru să renunţe la propunerea făcută, atunci când constată că persoana propusă nu îndeplineşte condiţiile legale pentru exercitarea funcţiei de membru al Guvernului. "

Cu alte cuvinte Preşedintele nu poate să nu semneze decretul de numire dar are dreptul să ceară Preşedintelui altă propunere. Şi ca să ne afunde şi mai mult în mămol, Curtea mai adaugă că respingerea candidaturii trebuie motivată!!!!!
Păi frate, ori e obligat să emită decretul ori nu! Nu există soluţie de compromis.
Asta spune multe despre o instituţie esenţială în România şi despre cum îşi fac unii treaba...

Apoi, o părere personală:
De ce naiba ar trebui să fie obligat să semneze Preşedintele decretul, deşi nu e de acord cu el???? Ce rost are? E un nonsens, o tâmpenie, o cretinătate legislativă. Nu ar trebui să existe obligaţia asta. Iar explicaţia raţiunii pentru care intră în obligaţia preşedintelui e de-a dreptul bizară: "pentru a asigura solemnitatea numirilor, dată fiind importanţa acelei funcţii [...]. [Obligaţia] nu-l face parte la luarea deciziei [n.r. pe Preşedinte]". Şi ăsta e un citat. Să obligi 2 persoane care nu sunt de acord să fie "de acordul uneia din ele" e o tâmpenie. O mare tâmpenie.

Ce părere ai tu?