Astfel cum v-am obisnuit in ultima vreme, si postarea asta vine tot de la bordul unui tren de calatori de pe ruta Craiova - Bucuresti. Sigur nu despre tren este povestea...

Se facea ca se zice ca justitia e oarba. Si nu vreau sa plictisesc cu teoria asta inapta a fi implementata in acest colt ascuns al lumii. Totusi, am vazut de curand acea statuieta, care infatiseaza ideea de justitie nepatata si cinstitita. Iar s la ochi, statueta cu pricina este legata statueta e legata la ochi, vrand sa semnifice faptul ca justitia nu vede oamenii, vede situatiile... judecata este impartiala. Va sa zica judeca fapte nu oameni cu aceeasi masura.

Sigur ca ar fi frumos ca teoria sa se suprapuna peste practica, dar...

Momentul T1.Se facea ca se pronunta o hotarare in recurs intr-un dosar, sa zicem favorabila mie.

Momentul T2.Peste ceva timp, intr-un al doilea dosar, avand aceleasi parti, o situatie juridica identica, aceeasi instanta, dar alt complet (cu exceptia unui singur judecator) pronunta situatia diametral opusa.

Pana la momentul T2 erau simple alegatii pe care, credeam eu, le fac avocatii, ca sa justifice un eventual litigiu pierdut.

Este oare drept, impartial si echitabil ca doua complete diferite cu o exceptie sa pronunte doua hotarari contradictorii cu privire la aceeasi problema de drept?

Si acum, brusc incep sa ii inteleg pe acei avocati care depun mai multe cereri identice la aceeasi instanta ca sa se asigure ca prind un anumit complet.

Concluzia e ca si judecatorul e om, supus greselii, insa care din complete a pronuntat solutia corecta. Complicam si mai mult problema daca adaugam ca in ambele dosare judecatorul comun si-a pastrat opinia iar hotararea a fost adoptata cu majoritate de voturi, existand de fiecare data cate o opinie separata?

As spune ca pe mine, care vin de acolo nu ma mira. Dar pe omul de rand sa nu il debusoleze, sa nu il aiureasca. Nu il nedreptateste?

si da, incep sa inteleg ca nici judecatorii nu sunt roboti, iar un judecator care a judecat o pricina identica nu poate fi recuzat.

In rest e multa vorba si ar fi bine sa facem economie, ca, deh, ii criza!

p.s. justitia e oarba cand vrea ea, sau mao bine zis cand vor cei ce o compun!

Cea mai frumoasa senzatie

Vreau sa va impartasesc momente unice,magice, entuziasmante despre senzatia ultimilor ani...

In atatia ani de la infiintare, compania asta nu a daruit calatorilor-clienti... un veceu curat, un aer respirabil. Bunul simt ne ocoleste din nou, ceea ce primeaza fiind dispretul, lugubrul. Bine ati venit in tren!

Mi sa pare patetic sa calatoresti 8 ceasuri in imputiciunea pusa la dispozitie de cfr in schimbul a peste un milion de lei.

Insalubru, jegos, pestilential, ruginit...urat...si e totusi rapid!

$entimentul de exercitare a toaletei piere in acest peisaj revoltator prin simpla atingere a usii. Urmeaza apoi o incursiune in contractarea de boli fara drept de alegere. Nu poate fi vorba de utilizarea in conditii defectuoase a veceului (veceu pentru ca toaleta este un alt loc, unul ingrijit) de catre persoana de dinainte. Pur si simplu, in schimbul unor tarife ingrijorator de mari ti se da cu material fecalier pe la nas - asta asa ca sa nu iti lipseasca cheful de a merge la teatru, dineu sau intalnire etc.

Notiunea de hartie igienica s-a pierdut in negura vremii, apa curge cu tzaraita, parca dinadins, incat, sa fi nevoit sa atingi infectia impropriu denumita chiuveta daca indraznesti sa te speli pe maini cu un neghinita de sapun jegos.

Ma straduiesc sa gasesc un lucru pozitiv in asta si nu gasesc. Ma intreb, cum ar trebui sa calatoresc in conditii decente (nu cer mai mult) din Resita in Bucuresti? Ca sa nu mai spun ca intre cele doua orase nu exista decat un tren de legatura, noaptea! Si pentru a intregi peisajul, ca sa nu il iei pe cel de noaptea trebuie sa mergi cu personalul pana in Caransebes! Un personal dezolant din toate punctele de vedere. Din pacate mult mai dezolant decat rapidul de care vorbeam mai devreme. Oare cineva chiar face curat? De as avea alt mijloc de transport...

Mi-e sincer sila de jegul asta,
Sa-ti fie rusine, Dinu Patriciu!

P.S. Cum telefonul mobil ma anunta cum ca as fi intrat in Serbia (asta desi la imbarcarea in acest tren al groazei, cu greu denumibil - mijloc de transport) nu imi ramane decat sa imi imaginez o atare situatie...