*: februarie 2008

joi, 14 februarie 2008

--------------//// Prezentul articol se constituie ca un afront la adresa celor care înalţă ziua de 14 februarie la rang de sărbătoare /////----------

Oamenii ăştia caută mereu prilejuri ca să sărbătorească ceva. Indiferent că e Halloween, Valentines day etc. Sărbători importate din alte ţări.

Frapant mi se pare însă altceva. Ai avut oare răbdarea să citeşti în calendarul creştin ortodox, pe data de 14.02, să vezi ce sfinţi sunt săprbătoriţi? Probabil că nu. O ţii una şi bună cu Valentines al tău.

Cuv. Auxenţiu, Cuv. Maron, Cuv Avraam, Cuv. Filimon, Gheorghe Croitoru, Metillineanul

Va să zică nicun Sf. Valentin. Şi vorba aia, indiferent cât de credincios ai fi, ştii bine că sărbătorile corespund celor din calendar. Poate că trebuie să fii lipsit de inteligenţă să serbezi iubirea pe 14 februarie. Sau poate ai tu argumente temeinice. Dar care ar putea fi acelea? Faptul că o serbează toată prostimea din Bucureşti? Faptul că îi poţi demonstra iubitului/iubitei cât de mult o placi/iubeşti? Nu spun o noutate, dar cred că asta îi demonstrezi în fiece zi care trece. Sau aşa ar trebui.

Apoi există peste 10 zile Dragobetele. Da, e sărbătoare românească: 24.02. Şi, ca să nu te plictisesc eu, dă un click aici şi ai să vezi ce înseamnă o tradiţie.

Departe de populismul tipic românesc, mă delimitez de sărbătoarea de 14 februarie, una fără istorie şi fără tradiţie pe meleagurile autohtone. E normal ca, românii să o serbeze din moment ce sunt împroşcaţi din toate părţile cu informaţii gen tipuri de cadouri, concursuri etc.

Aşa că cinsteşte iubirea în fiecare zi şi nu o face într-o zi fără nicio semnificaţie spirituală!;)

miercuri, 13 februarie 2008

Copilăria noastră Vs. copilăria voastră

25.12.2007

O persoană încăpăţânată care nu lasă niciodată de la ea.

O persoană care vede numai răul şi îl ridică la rang de principiu suprem.

O persoană antisocială cu cei din jur dar şi cu ea însăşi.

O persoană care se încuie în casă şi nu vrea să vadă pe nimeni zile întregi.

Sunt câteva din trăsăturile personalităţii unei persoane la un moment dat. Viaţa însă te schimbă, te defineşte, te redefineşte. Comportamentul se raportează la situaţii dar şi la conduita celorlalţi. Belelele dar şi bucuriile sunt şi ele cauze ale redefinirii personalităţii.

Personal, îmi plac schimbările. Îmi plac oamenii în dinamica lor. Îmi place să stau deoparte şi să îi studiez. Să văd cum reacţionează în situaţii normale dar şi în situaţii limită. Să analizez şi cel mai mic gest în detaliu ca un psihopat legat de pat. Să mă bucur în egoismul meu atunci când acel cineva filat face ceva ieşit din comun, spune o glumă care nu-i pe stilul lui, ori face parte dintr-o împrejurare de situaţii care îl pune în dificultate ori din contră, într-o poziţie superioară. Din nefericire însă, nu am avut parte între prietenii mei de schimbări pozitive. Aşa încât comportamentul meu de apărare spune ”cât mai puţine schimbări cu putinţă în realitatea apropiată!”

Dar viaţa mi-a demonstrat, că mă pot bucura ca un psihopat din nou şi că oamenii se pot schimba foarte mult. Şi ce poate fi mai frumos decât să vezi o înfrumuseţare a comportamentului unei persoane faţă de tine? Poate cadourile de Crăciun de sub brad? :d

O socializare deplină, o bunătate care îşi are izvorul undeva în interiorul fiinţei, o mărinimie caldă. Dincolo de ideea de schimbare, îndrăznesc să-mi creez propria teorie. De fapt schimbarea nu-i deloc o schimbare. Pur şi simplu mecanismul propriu de apărare, unul dezvoltat, înţelege că duşmanul nu mai bate la uşă, înţelege că el nu mai există ori că nici nu a existat.

Răbdarea, Empatia, Altruismul. Suferinţa alături de cei dragi sunt „schimbările” notabile. Nu sunt doar cuvinte. Sunt lucruri care nu se uită. Sunt lucruri resimţite din plin.

Dar totul pleacă din ambiţie. Ambiţia de a mătura în picioare orice fel de candidat, orice fel de situaţie. Ambiţia de a-ţi demonstra că poţi să faci orice îţi propui şi că poţi să o faci bine. Dar cu atenţie, poate fi o sursă de deprimare în ipoteza în care nu îţi iese ceea ce-ţi propui. Dar se poate aşa ceva?!

Persoana de care vorbesc eşti tu! Ideile mele sunt o consecinţă a ceea ce am văzut eu în dinamica împrejurărilor. O mică părticică.

„Dincolo de filantropia” fariseică a Crăciunului şi a „colindelor contrafăcute”, îţi urez să te bucuri din plin de ziua asta. Da, bineînţeles, să găseşti acolo sub brad ceea ce visezi ;) Crăciun fericit!

P.S. Îmi este greu cu putinţă să identific un moment care să dea peste cap întreaga concepţie. Un singur moment de slăbiciune îmi vine în cap – dar unul atenuat de împrejurări pozitive.

Atenţie la băutură!

1. Cheeky Girls salvează planeta! Vrei să salvezi planeta? Dezbracă-te în curu' gol. [Mircea Badea]
2. Aţi pierdut răbdarea? E pe aici pe undeva, pe jos. [X]
3. Ştii ce vreau eu de la el, nu? O găleată de heroină, să îşi facă viaţa fericită! [L.V.]
4. - În pronunţare! [Judecător]
- Bine! Da nu mai îmi daţi niciun termen? Dar eu am cumpărat! [X]
5. Mi se rupe geanta...Şi câţi bani am dat pe ea...[A.D.V.]

6. Dacă asta nu e caterincă, înseamnă că s-a perimat noţiunea de caterincă. [n.r. blogul judecătorului] [L.V.]

7. Să moară Bibi dacă am înţeles ceva! [C.R.]

8. Încearca să îţi imaginezi nişte vocale şi nu o să mai moara Bibi! [L.V.]

9. Ce a fost, a trecut...iubirea s-a scurs precum sângele de pe topor. [L.V.]

10.Vocea ta este alunecoasa ![R.S.]

11. S-a sistat singura mea activitate. [R.S.]

12. Frate eu plimb în geantă nişte biscuiţi. [C.A.]

13. Cât de repede poti. Nu trebuie să iei salvarea sau pompieri, dar cât de repede poţi. [I.B.]

14. Picioru’ drept, îl ţii de gât. [n.r. taximetrist]

15. Vrei să îţi dau o pană să îţi gâdil omuşoru’ să vomiţi! [A.S.I.]

16. Seminariţa! [R.C.]

17. Ai faţă de cămaşă! [M.P.]

18. Antecedentu’ n.r. ascendentul! [S.T.]