După amiaza duminicii de Florii

Semnificaţia zilei de florii este pierdută în negura vremii căci nu-i aşa, pică duminica şi duminica e oricum liberă ! Demitificarea spirituală ne urmăreşte la fiecare pas şi se instalează din ce în ce mai bine în această parte a fostei Tracii.

Duminica Floriilor sau intrarea Domnului în Ierusalim este sărbătoarea ca vesteşte venirea Paştelui. Este ziua în care Iisus a a fost întâmpinat cu frunze de palmier de către discipoli şi de către lucitorii Ierusalimului. Se pare că, în trecut, sărbătoare ar fi fost dedicată zeiţei romane a florilor, Flora, creştinii suprapunând această sărbătoare – intrarea Domnului în Iersualim. Asemenea crenguţelor de măslin cu care Iisus a fost primit în Ierusalim, tot astfel, în duminica de Florii, creştinii duc ramuri de salcie la biserică spre a fi sfinţite şi apoi aduse acasă şi puse deasupra icoanelor. Semnificaţia creştinã a acestei zile este una foarte puternicã, reprezentãri ale lui Hristos intrând în oraş cãlare pe un mãgar întâlnindu-se frecvent în picturã.

Sărbătoarea intrării domnului în Ierusalim marchează totodată începutul Săptămânii patimilor sau, aşa cum mai este ea numită – Săptămâna Neagră, o săptămână profund încărcată de tristeţea celei mai cutremurătoare poveşti de viaţă.

Lucruri pe care le ştiţi. Nimic nou sub soare. Putem însă fii aşa cum trebuie săptămâna asta ? Putem fii mai buni, mai înţelegători, mai altruişti ? Putem fii sufleteşte mai frumoşi ? Sau mai bine zis, vrem asta ? Putem să nu-i mai vorbim pe la spate măcar pentru 6 zile pe ceilalţi ? Putem să îi iertăm pe cei care ne-au greşit ? Putem să trecem măcar cinci minute pe la biserică ?

Am putea noi, măcar să încercăm ?