Iubeşti pe cineva cu adevărat. I-ai spus asta. I-ai demonstrat. Până când insişti pentru ca iubirea să fie oficilizată? Iată o întrebare controversată cu o mie de răspunsuri.
Când eşti sigur că iubeşti pe cineva poate să vină şi Tata Omida să îţi spună că nu e aşa sau că nu ai nici şansă. Ăla care zice asta e un pulifrici. Nu ştie ce vorbeşte, nu ştie decât să aplice nişte principii unainm acceptate în lumea asta. E un mare tocilar.
Iubirea nu ţine cont de bariere, nu ţine cont de bun simţ, nu se poate calcula asemeni unui algoritm. Pur şi simplu ea există. Fără să se bazeze pe ceva anume. Se bazează pe un ansamblu de aspecte abstracte. Nu mă apuc să enumăr aceste aspecte pentru că ar fi imposibil.
Cred că se aplică perfect ideea "It doesn't matter what you are or what you want but if inthe end you are loved that YOU WIN!" E simplu.
Şi da cred că merită să iroseşti orice strop de energie pe care îl ai. Poţi face asta. nu există nu pot.
NEAŢA!
Am incercat mereu să văd savoarea vieţii şi senzualitatea brizei de vară. Am încercat mereu să rămân pragmatic şi modest. Nu ştiu cât am reuşit însă un lucru e clar: am momente când aş vrea ca tu să mă ajuţi să pot face asta!
3 comentarii:
sigur poti sa faci asta....problema e daca si cand se merita ;)
mai scrii mah si tu ceva pe aici? :P
P.S. si scoate in plm asta cu verificarea cuvintelor la comentarii, pana nu te pleznesc :D
Poate ca nu a meritat (ca asta nu e reflexiv), insa in final am dobandit o experienta din care am invatat ceva. Am gresit-> am invatat ceva -> nu mai fac greseala -> inseamna ca stiu cum sa evit situatii similare. Si asta e un castig.
Faramitza cel cu opaitz!
Trimiteți un comentariu