Radiografia asteptarilor

Asteptarile sunt mari in privinta oamenilor. Cand isi stabilesc tintele de atins, aceste fiinte bipede care se imbulzesc dimineata ca oile la metrou, trag cu dintii sa ajunga la ele. De multe ori insa, chiar daca independent de ei, nu le ating. Si atunci se naste inselarea asteptarilor. Sa fii dezamagit de ceva in care ai investit produce suferinta greu digerabila raportat la un anumit moment in viata sau standard de viata.

Cand au o problema, oamenii vor sa auda ca se poate si mai rau si ca deci stau mai bine ca altii. Unii vor sa auda iar altii, ca in cadrul comparatiei ei sunt favorizati. Socotesc insa ca primii sunt cei mai multi si ca deci ei fac regula.

De multe ori insa nimic nu e suficient. Trebuie sa ii asculti, sa te implici in discutie, sa le dai incredere, sa le vii in ajutor cu un sfat si nu in ultimul rand sa le spui ca, da, asa e, au fost nedreptatiti, ca norocul i-a ocolit (sau, in cazul lui Piturca - da vantul a fost de vina).


Inselarea asteptarilor pare sa vina din creearea unor asteptari false ori dintr-un sistem de valori denaturat. Mai cu seama ne aflam in cea de-a doua ipoteza. O ipoteza in care, debordand de subiectivism, ne propunem propriile criterii in raport cu asteptarile.

Pe oameni trebuie sa ii iei asa cum sunt ei, nu asa cum ai vrea sa fie. Cred ca asta este marea noastra dilema in momentul asta: vrem prea multe de la niste oameni de la care nu ar trebui. Sa aplauzi ceea ce vine in plus (progresul) si nu sa te cantonezi in ceea ce nu e, dar, obsesiv, ti-ai dori sa fie - iata un principiu, poate un pic nerealist insa optimist, care te poate pacali pe tine.

E adevarat ca nu e normal sa te pacalesti. Insa chiar cred, ca sunt anumite situatii in viata cand e mai mult necesar sa faci ceva moral desi tu ai alege altceva cu atata inflacarare...

Totul pleaca de la incredere. Daca asteptarile tale au fost inselate, inseamna ca increderea pe care tu ai investit-o intr-un om ori intr-o conjunctura a fost gresita. Uneori depinde, alteori nu depinde de tine. Uneori increderea este evaluata corect alteori nu.

Nu impartasesc insa ipoteza conform careia nu trebuie sa ai incredere in nimeni si nimic pentru simplul motiv ca sunt om, ma mai impiedic si mai cad, mananc, sunt una din oile de la metrou - adica, in esenta, ma indepartez cat mai mult de un stil de viata robotizat in care ideea de sentiment este utilizata numai in literatura.