Trădare să fie, dar să o ştim şi noi

Înainte de a fi o dispută politică ori juridica, ea este o dispută a unor argumente delăsătoare. Este vorba de controversa privind emiterea decretului de numire în funcţie a ministrului justiţiei de către Preşedinte.
Există o decizie a Curţii Constituţionale nr. 356/2007 care aparent ar trebui să soluţioneze incertitudinea. Decizia poate fi găsită pe site-ul Curţii constituţionale www.ccr.ro
Sintetic, decizia spune următoarele:

" Preşedintele României nu are drept de veto faţă de propunerea primului-ministru, ci are dreptul de a verifica corespunderea pentru funcţie a candidatului şi poate cere primului-ministru o altă propunere de candidat la funcţie. În toate cazurile respingerea candidaturii trebuie să fie motivată.
În exercitarea atribuţiilor prevăzute de art.85 alin.(2) din Constituţie, Preşedintele României nu are un drept de veto, dar poate cere primului-ministru să renunţe la propunerea făcută, atunci când constată că persoana propusă nu îndeplineşte condiţiile legale pentru exercitarea funcţiei de membru al Guvernului. "

Cu alte cuvinte Preşedintele nu poate să nu semneze decretul de numire dar are dreptul să ceară Preşedintelui altă propunere. Şi ca să ne afunde şi mai mult în mămol, Curtea mai adaugă că respingerea candidaturii trebuie motivată!!!!!
Păi frate, ori e obligat să emită decretul ori nu! Nu există soluţie de compromis.
Asta spune multe despre o instituţie esenţială în România şi despre cum îşi fac unii treaba...

Apoi, o părere personală:
De ce naiba ar trebui să fie obligat să semneze Preşedintele decretul, deşi nu e de acord cu el???? Ce rost are? E un nonsens, o tâmpenie, o cretinătate legislativă. Nu ar trebui să existe obligaţia asta. Iar explicaţia raţiunii pentru care intră în obligaţia preşedintelui e de-a dreptul bizară: "pentru a asigura solemnitatea numirilor, dată fiind importanţa acelei funcţii [...]. [Obligaţia] nu-l face parte la luarea deciziei [n.r. pe Preşedinte]". Şi ăsta e un citat. Să obligi 2 persoane care nu sunt de acord să fie "de acordul uneia din ele" e o tâmpenie. O mare tâmpenie.

Ce părere ai tu?