Specula cu cearcăne adânci

Trăim într-o lume hidoasă (sau hai să-i zicem haioasă) în care alegerile parlamentare au captivat aerul proaspăt de pe şosea, Uhrin jr. este dat afară de la Poli din cauza faptului că a obţinut o serie de rezultate remarcabile iar Irinel Columbeanu şi-a donat propriile haine unui cămin de copii... În lumea acesta distinsă precum o şopârlă într-un lan de grâu proaspăt cosit, a trecut în planul secund deznădejdea femeilor uşoare legată de criza financiară: ele se plângeau deunăzi că au scăzut comenzile la plăcere. Şi că tot e la modă cuvântul ăsta, ele, sunt nevoite să se ţină proaspete mai mult ca de obicei: atenţie că abstinenţa îndelungată nu-i a bună.

Apoi îmi place ideea de legalizare a acestor servicii fizice. Da, o să scrie în lege că sunt permise. Dar cum ar putea fi un astfel de cadru legal? Bizar... După prestarea serviciilor, tantia asta ar urma, probabil, să redacteze o factură fiscală sau după caz un bon fiscal pe care o să scrie... ce anume? Că vorbim de legalitate nu?! Bineînţeles servicii de curierat, masaj electrizant, servicii medicale....

Probabil că mai mult de jumătate din populaţia patriei suferă de măcar o boală psihică fie că e exhibată sau nu, declarată sau nu. Nici nu ar putea fi altfel. Unii suferă de distorsiuni cognitive, alţii de de schizofrenie paranoidă. Dar fiecare le ţine pentru el. Trebuie să fie foarte practic pentru studenţii la psihologie să înveţe boli psihice numai uitându-se pe net/la tv. Ăştia cad în extrema ailaltă în care cunosc multe boli şi e greu să le atribuie pacienţilor gen Vadim ori Becali (prea se încadrează ei în mai multe!). Dar să fim serioşi, cred că sistemul nervos este în mare parte distrus la fiecare dintre noi.

Trăim vremuri iuţi, totul trece pe lângă noi ca un BMW. Mereu există scuza că nu ai timp. Vremurile astea te transformă în sclavul timpului pierdut. N-am avut timp să merg la concert pentru că am avut de muncă, nu am avut timp să îmi văd tuşica...Timpul din ce în ce mai puţin te determină să fii mai indiferent, mai rece la tot ce se întâmplă. Începi să crezi că el se iroseşte aşa cum vrei tu.

Dar câte din lucrurile pe care le vroiai tu cu adevărat ai făcut? Tu cu ce ai rămas de la timp? Nu îl iroseşti, pe EL?

Ritmul asta trepidant al vieţii te determină să devii un sclav al timpului.
Ce părere ai tu?

(Te zguduie că se termină anul ăsta şi nu ţi-ai luat Audi, este? Las' c-o să fii tu în vrie la anu')


Băiatul cel cu corzile vocale