OBIECTUL DISCUŢIEI

Blogurile sunt concepute pentru a reda o imagine asupra unor informaţii, care, pentru conştiinţa celui care are calitatea de autor, prezintă o oarecare însemnătate. Asta nu presupune că informaţia este neapărat obiectivă ori subiectivă, deşi tendinţa este ca titularul blogului să îşi pună amprenta asupra lor şi să le modeleze după propria convingere.
Apoi, specific blogului, este posibilitatea de a comenta articolul respectiv. În esenţă înseamnă că cititorul are facultatea de a-şi prezenta opinia sa cu privire la informaţia prezentată în articol: să spună că e de acord sau nu şi, eventual să îşi motiveze opinia vizavi de articol.
Există însă o serie de persoane care folosesc posibilitatea de a comenta articolele în alte scopuri iar principalul este acela de a contracara părerile altor persoane care au comentat articolul respectiv. Practic, persoana în cauză, comentează părerea unei alte persoane şi nu articolul respectiv.
Am avut deunăzi ocazia să observ o astfel de inadvertenţă pe blogul meu. O persoană dezamăgită de un articol, a comentat articolul respectiv în această manieră, contracarând o altă părere a unui "comentator" şi nicidecum informaţia mea exprimată în articol, respectiv întrebarea adresată.
Din discuţia purtată cu persoana respectivă, reieşea în mod indubitabil greşeala mea în a prezenta o situaţie primejdioasă pentru acel cineva care era subiectul acelui articol.
Apoi eu i-am sugerat să îşi spună opinia pe blog, pentru a putea fi cunoscută şi deci opozablilă oricărei persoane care o citeşte.
Consecinţa? Critica este adresată unei alte persoane decât mie => dezacord cu acea persoană => concordanţă cu articolul meu!!! Aceasta este interpretarea logică. Este o simplă remarcă obiectivă.
Pe de altă parte însă constat că, zi de zi trăim într-o lume care se distanţează frecvent de conceptul de pragmatism în limbaj. Şi aici mă refer strict la obiectul discuţiei.
Mi se întâmplă frecvent să constat că plec de la o anumită discuţie cu o persoană şi se ajunge în cu totul altă parte.
În cazul de faţă cred că este vorba de asta. E vorba de frustrarea în sine că am publicat acel articol şi o lipsă de apărare în a mi se opune. Motiv pentru care, discuţia s-a extins cu privire la alte aspecte.
Este o modalitate extrem de interesantă de comunicare, pentru că nu-i aşa, nu se cade să recunoşti că cineva are dreptate! Şi atunci, recurgi la alte aspecte care tind să te favorizeze măcar pe moment.
Însă depărtarea de obiectul discuţiei este un aspect extrem de complex. El pleacă în mod cert de la neputinţa de a te apăra vizavi de o anumită situaţie defavorabilă ţie, motiv pentru care explorezi noi teritorii în care TU eşti stăpânul. Este acea dorinţă de a-ţi demonstra că eşti puternic în acel alt domeniu şi încerci să extinzi asta. Interlocutorul tău va incerca şi el, la rândul său să te contracareze în acest alt domeniu. Iar în momentul ăsta, ai câştigat. L-ai adus pe teren minat. E terenul tău, tu îi eşti superior, iar discuţia în sine devine mai mult decât egală: îţi devine ţie favorabilă!
Este poate un scenariu paranoic, al unui om care trăieşte pe alte meleaguri şi care doarme într-o cămăruţă în care cămaşa se închide la spate.
Este însă un fragment de viaţă trăită. Un episod care se repetă des.
Trebuie să învăţăm să recunoaştem când alţii au dreptate. Trebuie să învăţăm să nu ne mai ascundem în spatele cuvintelor. Trebuie să învăţăm să renunţăm la propriul orgoliu. Trebuie să învăţăm să nu luăm totul personal! Da, se poate să nu ai mereu dreptate.
Poate că nu am surprins adevărata argumentaţie pentru care are loc depărtarea de obiectul discuţiei însă esenţial este că ea se produce. Ce putem face noi pentru ca ea să nu mai aibă loc?